Un om având un armăsar
Îl înhamă la jug
C-o vită de măgar
Şi cu un bou de plug.
Boul fiind sacat,
La un picior rănit,
Măgarul neînvăţat
Şi prea rău nărăvit,
Stăpânul lor, din car,
Striga, plesnea-n zadar;
Calul se azvârlea,
Dar boul îl oprea,
Măgarul îl lovea,
Şi carul nu mergea.
„Prea rău i-ai potrivit”,
Zice un trecător.
„Eşti foarte amăgit,
Domnule privitor –
Răspunse omul – eu
Lumea am vizitat,
Şi, daca vrei să ştii,
Într-însa am aflat
Multe dregătorii
Tot astfel întocmite ca atelajul meu.”

 Alte fabule de Grigore Alexandrescu

  • Privighetoarea în colivie
  • Bursucul şi vulpea
  • Boul şi viţelul
  • Lebăda şi puii corbului
  • Iepurele, ogarul şi copoiul
  • Pisica sălbatică şi tigrul
  • Vulpoiul predicător
  • Ursul şi lupul
  • Cucul
  • Oglindele
  • Elefantul
  • Ursul şi vulpea
  • Toporul şi pădurea
  • Corbii şi barza
  • Câinele şi căţelul
  • Papagalul şi celelalte păsări
  • Zugravul şi portretul
  • Şoarecele şi pisica
  • Şarlatanul şi bolnavul
  • Vulpea liberală
  • Câinele izgonit
  • Catârul ce-şi laudă nobilitatea
  • Calul vândut şi diamantul cumpărat
  • Castorul şi alte lighioni
  • Dervişul şi fata
  • Câinele şi măgarul
  • Mierla şi bufniţa
  • Catârul cu clopoţei
  • Nebunia şi amorul
  • Dreptatea leului
  • Lupul moralist
  • Lişeţa, raţa şi gâsca
  • Privighitoarea şi măgarul
  • Privighitoarea şi păunul
  • Uliul şi găinile