Pribeagă şi lihnită
De foame, dă de-o vie
Cu nişte struguri rumeni, frumoşi,
De razachie.
Ciorchinii-s plini şi vulpea,
De sine înţeles,
Ar fi mâncat cu poftă
Şi nici n-ar fi ales…
Dar la-ndemâna labei
O-mpiedică s-ajungă
Până la ei zăbreaua ulucilor, prea lungă,
Şi ghimpii-n care gardul e prins şi împletit;
Ciorchinele-i aproape de bot; s-a tot sucit,
S-a ridicat: se-nţeapă
Şi-i lasă gura apă…
– Ce struguri verzi şi acri, oftează,
Nu-s de teapă!
Şi-s prea cruzi…
Mie, ce-mi place-i gustul de stafidă,
Nu-mi strepezesc eu dinţii cu această aguridă…
Alte fabule de La Fontaine
- Vulpea şi barza
- Cocoşul şi perla
- Corbul şi vulpea
- Greierele şi furnica
- Maimuţoiul şi Motanul
- Urechile iepurelui
- Vulpea bearcă
- Soarele şi broaştele
- Unchiaşul şi Măgarul
- Porumbelul şi furnica
- Lupul şi mielul
- Stejarul şi trestia
- Taurii şi broaştele
- Dreptatea Leului
- Lupul şi barza
- Victoria învăţăturii
- Vulpea şi Veveriţa
- Moartea şi tăietorul de lemne
- Gaiţa împodobită cu pene de Păun
- Şoarecele de oraş şi şoarecele de ţară
- Se pregăteşte Leul de război
- Păţania Corbului care voia să imite un vultur
- Pasărea rănită c-o săgeată
- Păgânul şi idolul de lemn
- Motanul şi Gherlanul veteran
- Maimuţoiul, dobitoacele şi Vulpea
- Măgarul purtător de moaşte
- Broaştele care cer un monarh
- Măgarul cu bureţi de mare şi cel cu sare în spinare
- Liliacul şi cele două nevăstuici
- Leul şi Măgarul la vânătoare
- Leul şi Măgarul la vânătoare
- Câinele care-şi lasă prada pentru umbră
- Casa lui Socrate